Magic world of stupid people

Paginile delăsării

Imi aduc aminte ca atunci cand eram copii, obisnuiam sa facem schimb de carti. Citeam o carte din biblioteca noastra si 2-3 din biblioteca vecinilor. Citeam fară sa ne-o impuna nimeni. Aveam o sete imensa de a sti cat mai multe, de a putea impartasi prietenilor din fata blocului ce anume personaj ne-a placut si cat de de mult il admiram si dorim sa ne identificam cu el. Nu mai spun ca fiecare dintre noi, baietzii, isi dorea pe rand sa fie "ultimul mohican", Winnetou, Tom Sawyer, Jules Verne sau mai stiu eu ce personaj din romanele politiste care erau best-seller-urile vremii.

Am crescut si am realizat ca am inceput citesc din ce in ce mai putin, direct proportional cu anii ce se scurg pe langa mine si cu inaintarea in varsta. Am inceput sa fiu prieten bun cu telecomanda de la televizor, cu fotoliul sau canapeaua si cu emisiunile pe teme politice. Caut mai tot timpul diverse scuze: oboseala de la serviciu, dureri de cap, nervi, grijile cotidiene, banii, copilul........Si totusi..., oare motivul principal nu e lenea ?

Ce ne-ar impiedica sa redevenim, macar prin prisma celor amintite mai sus, copii, sa incepem sa facem schimb de cartile ce le citim, ne plac si ne îmbogaţesc. Nu stiu cati dintre voi se regasesc randurile mele, dar stiu sincer ca uneori mi-e teama ca cineva sa nu ma intrebe "Tu ce carte ai citit ultima oara ?"

..........Dar tu ?

2 comentarii:

Anonim spunea...

E o caracteristica a tuturor, in timpurile de astazi. Fiecare imperiu care a trecut peste noi a adus lucruri mai bune sau mai rele. Si totusi cei dinaintea noastra au rezistat timpurilor. Au suferit in cea mai mare parte, dar s-au si desteptat din cand in cand. Orizontul desteptarii noastre, poate fi mai aproape sau mai departat, functie de modul cum vom sti sa alegem neghina din grau. Eu raman un optimist, nu ma laud ca sunt urmas de roman (ma consider mai devreme urmas al dacilor), dar nici nu mi-e rusine ca sunt roman. Desi nu as dori sa ma consider si eu ca parte a unei generatii de sacrificiu se pare ca nu am incotro. Chiar daca tot mai rar ma aplec si eu asupra unei carti, consider ca din puzderia de informatii pe care ni le ofera azi media, daca le receptam cu ratiune si nu cu patima, vom reusi sa iesim din starea asta de latenta in care zace neamul nostru. Adevarul e printre randuri, indiferent de modul in care este el prezentat, fiindca este expus de om, care rareori poate fi suta la suta obiectiv. E adevarat ca acelasi lucru scris intr-o carte te sensibilizeaza cu totul altfel decat prezentat modern cu mijloacele acestui secol, dar poate comoditatea de a primi "mura-n gura" ne face sa alegem aceste optiuni. In 1982 il citeam pe Gabriel Garcia Marquez, si desi uneori avea cate o fraza intinsa pe o pagina aveam rabdarea de a o citi inca odata si inca odata pana ii pricepeam sensul, sincer, nu stiu daca azi as mai avea acea rabdare. Dar hai sa incercam sa luam partea buna si din ce ni se ofera astazi, si cred ca pierderea nu va fi chiar atat de mare.

delia spunea...

Hallo! Hai ca mi-am lasat lenea la o parte si-ti dau un top 10 personal( intr-o ordine oarecare ) a cartilor citite/recitite de mine in ultimul an:
- Viata lui Pi - Yan Martel super, asta cred ca ti-ar placea...
- Pavilionul cancerosilor - Alexandr Soljenitin
- Foamea - Knut Hamsun
- Porecla - Jhumpa Lahiri ( asta cred ca e o nobelizata, da nu de aia mi-a placut )
- Despre dragoste si intuneric - Amos Oz ( de altfel cam tot ce am citit de el e foarte tare )
- Zilele regelui - Filip Florian ( uite si un roman p-aici, e asa.... scriitura e altfel, ca o bomboana, sau ca o amandina :)
- Portretul lui M - Matei Calinescu ( l-am recitit pentru ca a murit anul asta in aceeasi zi cu MJ )
- Tortilla Flat - John Steinbeck
- Jurnal - Sorin Stoica ( e unul dintre scriitorii preferati ai mei, cartea asta e jurnalul lui din ultimul an de viata, avea 28 de ani...)
- Cum sa fii bun - Nick Hornby

Daca vrei sa se reintoarca vremurile copilariei, eu sunt amatoare de un schimb de carti.. ce zici?

Trimiteți un comentariu