Treceți la conținutul principal

the place


Tocmai ce mi-am dat seama ca trece luna fara sa fi scris nimic pe blog. E adevarat ca am mult de lucru. E tot atat de adevarat ca nu ma mobilizez pe cat ar trebui. Si atunci, normal ca e mult de lucru.......
Dar nu conteaza asta ! Sper ca dupa 15 februarie sa fiu ceva mai relaxat.

Si pentru ca veni vorba de treaba multa, nu pot sa nu ma gandesc ca dupa treaba ar trebui sa urmeze si o binemeritata perioada de odihna. Si pentru ca lucru asta ar trebui sa se intample undeva, o sa apelez la experientele voastre...pentru a gasi un loc.... unde sa facem o iesire.

Unde am putea sa iesim? In ce loc? Unde ati vrea voi sa mergeti ?

Eu ma gandesc la un loc in care am fost si unde mi-am spus :"aici trebuie sa mai vin!" .... Locul meu preferat: muntele.

Oriunde te poti catara pe un pisc, lasand orasul in urma ta si unde poti sa simti imensitatea lumii, a intregului univers chiar si micimea si neinsemnatatea unei singure fiinte... Locul unde poti sa iti dai seama cat e de important sa lasi ceva in urma, pentru ca daca nu se intampla asta, nimeni nu va sti ca ai trecut pe aici..pe acest pamant..

Eu, prefer Rarăul...imi place...si atat...

Acum as vrea sa stiu: voi unde vreti sa mergeti ? Atentie! Cu totii avem locuri preferate. Ce vreau sa aflu de la voi e doar un singur loc. Poa' sa fie si un loc unde nu ati mai fost.... dar sa fie doar un loc ...unul singur......"the place" !







Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

50

Iată că a venit si momentul ăsta! 50... fifty Cum l-aș descrie?... E.... chiar e... complicat... Cum sună?... Apăsător!  Cum îmi e? Îmi pare rău pentru timpul ce a trecut, repede, al naibii de repede... Și mă uit încrezător înainte. E doar un singur sens pe drumul ăsta, înainte.  Cum ma simt? Pai uite că zvacnesc... a viata si a dor de nemurire, prin venele-mi pulsand frenetic seva dulce-a existenței efemere.. Sunt împăcat...cu tot și toate. Și pentru ca la 40 promiteam un follow-up, ce urma sa fie prezentat la 41 - ce nu a mai fost facut de atunci- al targeturilor propuse, ia hai sa vedem cum stam acum! Targets at 40 1- sa nu mai fumez, ca bolile vin si singure; 2- sa renunt la tv, ca prosteste, desi, posibil sa fie prea tarziu; 3- sa renunt la FB, telefon, tableta, internet si alte mici vicii pentru ca poti ajunge mai rau decat daca te uiti la televizor, doooh; 4- sa citesc asa cum o faceam in adolescenta, sa mananc din carti, sa traiesc in fiecare personaj, sa traiesc fieca...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...

ALO?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac.  La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după.  Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...

Lume vs oameni

Pana acum ceva timp, recunosc ca obisnuiam sa împart oamenii in doua mari categorii: prosti si deștepți. Si sincer, această categorisire inca o mai gasesc logică chiar și acum. Dar incorecta. Sau mai degrabă, nerelevanta. Iată că însă ulterior, am inceput sa gandesc mai mult cu inima si mai puțin cu creierul. Si am renuntat la a mai cataloga oamenii. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt oameni si atat. Cu mai multa sau mai putina omenie in ei. Dar pana la urma, toti sunt sau ar trebui sa fie oameni. Insa iată ca mai tot ce se întâmplă împrejurul meu în aceste timpuri nu reușesc sa înțeleg, sa imi explic. Imi pare ca tot mai multi oameni și-au pierdut omenia. Lumea nu mai este omenoasa. Acum contează doar sa fii șiret, sa iti pese numai de tine si ai tai, dar… totuși… cum poti sa fii om, deștept /prost... si sa n-ai pic de omenie in tine? Oamen...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...