Treceți la conținutul principal

Something's missing


A fost mare agitatie zilele astea cu plata contributiilor celor ce castiga din drepturi de autor. I-am simtit pe cei din media revoltati, suparati si nervosi ca li se lua ceva....Trebuie sa recunosc ca pe de o parte acest lucru m-a bucurat, desi cuvantul nu e cel mai potrivit. Poate mai degraba situatia in sine mi-a adus pe fata un fel de zambet ranjit, gen "le-a venit si lor randul, who's next?!" . E adevarat ca au curs rauri de cerneala si s-a incins "sticla" de cat s-a vorbit despre taierea salariilor bugetarilor cu 25%. Dar totusi.........cu toata agitatia produsa, in acea perioada am simtit ca lipsea ceva. Abia acum mi-am dat seama ce era, ce anume lipsea, pentru ca acum, cand a venit randul mediei (printe alte bresle), am realizat ce nu am simtit in acele momente din partea celorlalti: empatie ! Nu, sa nu ma intelegeti gresit, ii inteleg perfect si nu ma mira deloc. E ceva in noi cred, tipic romanesc, de care nu am reusit pana acum sa ne dezbaram. Iar daca asta nu se va schimba, sunt convins ca acei dintre noi care au ceva in cap si sunt si ceva mai curajosi, vor pleca din tara asta, iar restul, o sa ramanem aici sa formam o natie de indivizi cu zambete ranjite incrustate pe niste fete cazute si dezamgite, intrebandu-ne mai mereu: "So...., who's next ?" 

Comentarii

Anonim a spus…
Exact, o sa ramai in tara tu cu cei de teapa ta. Data viitoare cand vei avea nevoie de ORICE, sa ti minte acest post si sa te caiesti pentru ceea ce ai spus. NU fac parte de tagma jurnalistilor/reporterilor, nici bugetar, dar ii inteleg si ii compatimesc si ma revolt de ceea ce se intampla.

Mai bine ai pune mana si ai fi productiv.
Catalin Florian a spus…
Nu pot decat atat sa spun: Oh My God !!!!!

Prietene, n-ai inteles chiar nimic din mesajul aflat in spatele cuvintelor postate? N-ai citit ca atunci cand am spus ca a fost vorba de bucurie, am subliniat ca nu e cuvantul potrivit. N-ai citit ca am ales sa exprim prin ranjet ceea ce am simtit?? Tu cand te bucuri, ranjesti ? Da ?

Ei bine, eu sunt bugetar si simt, pe pielea mea, ceva ce unii din domeniul privat nu simt ..inca !

Eu, produc cate un post din cand in cand pe blogul meu ! Eu, printre altele, incerc sa "dau trezirea", dar nu intr-un mod brutal, ca la armata, ci intr-un mod ceva mai discret ! Pacat ca sunt multi aceia care nu inteleg un mesaj atat de simplu ca cel din postul meu, sau mai rau, inteleg fix pe dos.

BTW, se vede ca nu esti jurnalist/reporter, pt ca altfel, teoretic macar, ar fi trebuit sa stii sa te exprimi corect in limba romana ("sa ti minte !").

PS: dar tu ce "produci" ? tu, care esti curajos nevoie mare in postura de Anonim?

Postări populare de pe acest blog

50

Iată că a venit si momentul ăsta! 50... fifty Cum l-aș descrie?... E.... chiar e... complicat... Cum sună?... Apăsător!  Cum îmi e? Îmi pare rău pentru timpul ce a trecut, repede, al naibii de repede... Și mă uit încrezător înainte. E doar un singur sens pe drumul ăsta, înainte.  Cum ma simt? Pai uite că zvacnesc... a viata si a dor de nemurire, prin venele-mi pulsand frenetic seva dulce-a existenței efemere.. Sunt împăcat...cu tot și toate. Și pentru ca la 40 promiteam un follow-up, ce urma sa fie prezentat la 41 - ce nu a mai fost facut de atunci- al targeturilor propuse, ia hai sa vedem cum stam acum! Targets at 40 1- sa nu mai fumez, ca bolile vin si singure; 2- sa renunt la tv, ca prosteste, desi, posibil sa fie prea tarziu; 3- sa renunt la FB, telefon, tableta, internet si alte mici vicii pentru ca poti ajunge mai rau decat daca te uiti la televizor, doooh; 4- sa citesc asa cum o faceam in adolescenta, sa mananc din carti, sa traiesc in fiecare personaj, sa traiesc fieca...

ALO?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac.  La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după.  Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...

Lume vs oameni

Pana acum ceva timp, recunosc ca obisnuiam sa împart oamenii in doua mari categorii: prosti si deștepți. Si sincer, această categorisire inca o mai gasesc logică chiar și acum. Dar incorecta. Sau mai degrabă, nerelevanta. Iată că însă ulterior, am inceput sa gandesc mai mult cu inima si mai puțin cu creierul. Si am renuntat la a mai cataloga oamenii. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt oameni si atat. Cu mai multa sau mai putina omenie in ei. Dar pana la urma, toti sunt sau ar trebui sa fie oameni. Insa iată ca mai tot ce se întâmplă împrejurul meu în aceste timpuri nu reușesc sa înțeleg, sa imi explic. Imi pare ca tot mai multi oameni și-au pierdut omenia. Lumea nu mai este omenoasa. Acum contează doar sa fii șiret, sa iti pese numai de tine si ai tai, dar… totuși… cum poti sa fii om, deștept /prost... si sa n-ai pic de omenie in tine? Oamen...