Treceți la conținutul principal

Strange people

Se intampla cateodata sa nu cunosti un om, dar sa il simti. Il simti ca gandeste ca tine, traieste ca tine, are aceleasi aspiratii si nazuinte, se exprima cu vorba, inima si capul, apropiat oarecum sufletului tau.

Se mai intampla ca apoi sa ajungi sa il cunosti de-adevarat. Poti sa te fi inselat total, dar.........dar mare poate fi surpriza sa realizezi ca ai intuit corect. Castigi un prieten, si....parca iti vine sa te bucuri.

Dar asta tine putin, caci lucruri ciudate vor incepe sa se intample in viata ta. Si o sa vezi in noua cunostinta, ceea ce ai ajuns sa vezi si in ceilalti: lene, nepasare, platitudine. Dar mai presus de astea.......atotcunoastere.

Ei bine, ajung la concluzia ca toti astia care te surprind (placut) uneori sunt facuti sa le stie pe toate. Si pentru ca le stiu pe toate, stiu si in ce sens va merge o prietenie, in ce se va transforma, asa ca ei conchid in final ca ..n-are sens. Ei....adik cunoscatorii. Culmea e ca nici unu din astia nu a stiut ce urma sa se intample la Fukushima, de exemplu.. Strange, foarte strange, dar.......adevarat ! Iar in ce te priveste, ei stiu totul.....tot, tot, tot si in special ...........Viitorul!

Pentru toti astia, as avea o singura intrebare.. Daca tot le stiu ei pe toate, sa aiba amabilitatea sa imi raspunda la o singura intrebare, atat:

Da' dupa MOARTE, ce urmeaza dragilor ? A ?? Fie ea si moartea unei prietenii ...????????????......Oare or sti? ma intreb .......c-ar trebui sa stie !

Nu stiu de ce, dar imi vine greu.... fiind ca azi trebuie sa schimb formula de incheiere din obisnuitul "Good night" in "Rest in peace" !



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

50

Iată că a venit si momentul ăsta! 50... fifty Cum l-aș descrie?... E.... chiar e... complicat... Cum sună?... Apăsător!  Cum îmi e? Îmi pare rău pentru timpul ce a trecut, repede, al naibii de repede... Și mă uit încrezător înainte. E doar un singur sens pe drumul ăsta, înainte.  Cum ma simt? Pai uite că zvacnesc... a viata si a dor de nemurire, prin venele-mi pulsand frenetic seva dulce-a existenței efemere.. Sunt împăcat...cu tot și toate. Și pentru ca la 40 promiteam un follow-up, ce urma sa fie prezentat la 41 - ce nu a mai fost facut de atunci- al targeturilor propuse, ia hai sa vedem cum stam acum! Targets at 40 1- sa nu mai fumez, ca bolile vin si singure; 2- sa renunt la tv, ca prosteste, desi, posibil sa fie prea tarziu; 3- sa renunt la FB, telefon, tableta, internet si alte mici vicii pentru ca poti ajunge mai rau decat daca te uiti la televizor, doooh; 4- sa citesc asa cum o faceam in adolescenta, sa mananc din carti, sa traiesc in fiecare personaj, sa traiesc fieca...

ALO?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac.  La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după.  Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...

Lume vs oameni

Pana acum ceva timp, recunosc ca obisnuiam sa împart oamenii in doua mari categorii: prosti si deștepți. Si sincer, această categorisire inca o mai gasesc logică chiar și acum. Dar incorecta. Sau mai degrabă, nerelevanta. Iată că însă ulterior, am inceput sa gandesc mai mult cu inima si mai puțin cu creierul. Si am renuntat la a mai cataloga oamenii. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt oameni si atat. Cu mai multa sau mai putina omenie in ei. Dar pana la urma, toti sunt sau ar trebui sa fie oameni. Insa iată ca mai tot ce se întâmplă împrejurul meu în aceste timpuri nu reușesc sa înțeleg, sa imi explic. Imi pare ca tot mai multi oameni și-au pierdut omenia. Lumea nu mai este omenoasa. Acum contează doar sa fii șiret, sa iti pese numai de tine si ai tai, dar… totuși… cum poti sa fii om, deștept /prost... si sa n-ai pic de omenie in tine? Oamen...